Thomas Ciulei Regizor

Era dorul acesta să mă întorc într-un loc în care nu aveam voie să mă întorc. Aveam amintiri destul de frumoase la școală. Eram foarte popular în clasă, putem să-mi permit o grămadă de trăsnăi fără să fiu sancționat. În America lucrurile s-au schimbat destul de radical, în special în provincie la New York. Clasa a noua am făcut-o la New York, după aceea ne-am mutat la Minneapolis. Acolo eram un ciudățel așa… venit dintr-o țară comunistă, cu părul mare, nu purtam uniformele astea ale lor Lacoste. A fost o schimbare pentru mine.

Am vrut să mă întorc acolo unde mi-a fost mai bine înainte. Și am stat în zona asta de vestul Ardealului cam până în ‘96, după aceea am început să vin la București în mod regulat, în special să fac prospecții, să filmez și postproducția o făceam în Germania – care era un lucru foarte bun fiindcă îmi păstram distanța față de lucrurile pe care le vedeam aici. Petrecând mult timp afară mereu ai un un contrast bun, ai cu ce să compari. Dacă stai foarte mult timp aici devii parte din ce ai criticat, chiar trebuie să te lupți să păstrezi o echidistanță față de lucrurile pe care le vezi.

Pot să spun că nu m-am acomodat așa cum ar trebui să se acomodeze un om în România. Poate sună cinic: dacă nu adopți felul de a te mișca de aici, să te bagi în găști, în grupuri de interese, e foarte greu. Dacă ești luptător de unul singur aici în România, șansele sunt mari să rămâi pe dinafară, cu toate că, de fapt, văzut din cealaltă perspectivă, adică din Occident, tu ți-ai păstrat o verticalitate, care, de fapt, te poate costa foarte mult aici.

Nu am foarte multe filme, dar cred că am niște filme de calitate. Filmele pe care le-am făcut au fost un bine și pentru România, fiindcă au adus o grămadă de premii, adică a fost o simbioză, ca să zic așa, bună. În principal nu se face suficient cât să-ți trezească interesul în cinematografia națională. Nu sunt cinematografe, nu avem nici o cultură încă cinematografică.

Ce fel de oameni ai întâlnit?
La nivel de organizații care țin de funcționarea cinematografiei nu sunt oameni care vor să rezolve aceste probleme care sunt, de fapt, ale instituției. Văd totuși o generație tânără cu o viziune foarte clară asupra a cum ar trebui să funcționeze România, dar aceștia sunt oameni cu o educație, care au fost afară și au văzut cum pot funcționa lucrurile. Cred că sunt și foarte mulți oameni care au plecat în afară fiindcă nu au vrut să fie parte din această societate, să facă toate aceste compromisuri pe care societatea românească ți le cere.

Orice fel de experiență în Occident e una benefică. Eu nu vreau să spun că acolo totul e super, fiindcă și acolo sunt grupuri de interese și așa mai departe. În primul rând sunt mult mai multe oportunități, sunt și mult mai mulți oameni. Dacă ai ceva de arătat și dacă produsul tău e unul bun, el va fi recunoscut.