Rusnac Vsevolod, 37 ani Liber profesionist

Când m-am aventurat în viață am învățat să mă smeresc, fără să mă văd a fi un necăjit al sorții și am văzut cât de frumoasă e oboseala, chiar și aia cu durere de spate și după aceea de băut o bere - pe care o bei altfel după o zi de lucru. M-am tot gândit că aș face orice atât timp cât nu sunt violat în valorile mele. Orice om pe fața Pământului ăstuia, atât timp cât lucrează onest și cinstit și angajat cumva și sufletește în ceea ce face n-are cum să nu-i dea bucurie. Tatăl meu mi-a lăsat întotdeauna libertatea de a decide. Eu am făcut un seminar teologic, după care facultatea de teologie și tot așa, studiile, toate celelalte au mers în direcția aceasta.

Când ai plecat din ţară şi de ce?
Am jucat în echipa de fotbal a Facultății de Teologie, a fost pasiunea mea care m-a ținut în această facultate, singura poate. Am căutat întotdeauna oamenii, profesorii ăia, de care să vorbesc toată viața, pe care din păcate nu i-am găsit acolo. Am găsit ceva mai târziu un profesor, făcând doctoratul dintr-o bursă din Germania. Mă gândeam în sinea mea că poate aleg o carieră în sistemul de învățământ universitar, dar acum îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a păzit de lucrul acesta pentru că m-aș fi chinuit, că nu era de mine.

Ce fel de oameni ai întâlnit?
În Germania am învățat cum că, ei având un cult al muncii extraordinar, de la patron până la femeia de serviciu nu sunt trepte ierarhice așa cum sunt la noi. Există un palier al bunului simț și al respectului. Lupta cu răul nu se face fățiș, nu piept la piept și nici corp la corp, ci întorcându-i spatele.

De ce te-ai întors în România?
Mi-a fost dor de casă - fiindu-mi dor de casă, singura dorință a mea era să mă reîntorc alături de familia mea care mi-a devenit reazem și sens al vieții. Eu de origine sunt ucrainian, spun sincer cu mâna pe suflet că n-aș putea să trăiesc în nicio altă țară în afară de cea în care m-am născut și m-a adoptat: Țara Românească. Legat de poporul român, mă simt foarte atașat de anumite aspecte ale sufletului românesc, anumite rămășițe din satul românesc îmi dau o energie teribilă. Pun suflet în tot ceea ce fac, sufăr, mă bucur, și o fac deplin.

Care e secretul succesului?
Ca să-ți dezvolți propriul proiect artistic trebuie să investești timp, energie, pasiune, bani și pe care ar fi bine să nu te aștepți să-ți cadă din cer, atunci ajungi mult mai repede la rezultatul dorit.

Ce sfat ai da tinerilor de astăzi pentru a reuşi în viaţă?
Vorbim de acel talant sau dar pe care dacă nu ajungi să-l dezvolți trăiești o viață chinuită, îndelung chinuită. Dacă ajungi să-l descoperi și să-l lucrezi, nu poate decât să-ți dea numai bucurie pentru că atunci e o revărsare și o împlinire. Dumnezeu nu poate să lucreze dincolo de aportul nostru, de motivația noastră și de dorința noastră, El dacă îți vede hotărârea începe și te ghidează, începe și îți arată, îți dă semne.