Răzvan Suma, Bucureşti Violoncelist, solist concertist, profesor universitar

Mă numesc Răzvan Suma, sunt violoncelist, în mai multe domenii, sunt solist concertist al Orchestrelor radio, sunt profesor de 10 ani la nivel universitar în România și cânt muzică frumoasă.

În prima lună eu nu m-am dat jos de pe un pervaz. Era un pervaz mare, lat, frumos și mă uitam la păsărele, afară. Profesoara m-a așteptat și m-a așteptat cu răbdare o lună de zile. Și până la urmă m-a întrebat foarte direct: "Vrei să faci violoncel?" M-am uitat la ea și i-am zis: "Da". Am fost primul violoncelist român care am început violoncelul la 6 ani. Este de fapt ilegal să începi în clasa întâi, în momentul ăsta. Practic, de 30 de ani încoace noi n-am fost în stare să legalizăm un lucru deja demonstrat. Această meserie se face aleasă de altcineva, în principal părinții, și apoi pe parcurs dacă ai norocul să-ți și placă este extraordinar. Eu sunt un privilegiat.

Te consideri un om împlinit?
Când tu te duci într-o sală și simți că ești artistul lor, este cel mai mare compliment pe care ți-l poate face cineva.

Când ai plecat din ţară şi de ce?
În 2000 am plecat, în Boston. Am studiat doi ani acolo. Chiar dacă am fost înainte și prin Germania, și prin Italia, am plecat cu gândul de a mă întoarce. Noi, după revoluție, eram... să nu spun "sălbatici", dar eram într-o situație care nu era foarte bine să fie. Dar profesional, peste tot pe unde am fost atunci, eram superiori. Noi am avut un sistem foarte bine pus la punct și acum, recapitulând și văzând rezultatele, îmi dau seama că ceea ce era înainte era mult mai bine – pentru sistemul de învățământ vocațional, în principal de muzică. E foarte ușor să faci acum o balanță, te uiți la rezultate.

Care e secretul succesului?
N-am fost un tip foarte dotat, aproape că nu auzeam, aproape că eram afon... Prin exercițiu am reușit cam tot în viața asta.

Ce sfat ai da tinerilor de astăzi pentru a reuşi în viaţă?
Nu cred că tineretul ar trebui să aștepte ceva de la țară, să le ofere ceva țara. Nu, eu cred că ar trebui ei să înceapă să facă ceva. Și, în momentul în care vor face, vor fi și apreciați, și, dacă nu vor fi apreciați, poate vor fi utilizați, poate vor fi exploatați. Cred în tineretul zilelor noastre. Cred că nu ne mai pleacă tinerii chiar așa... Pentru că nu e foarte ușor afară din țară. Suntem o națiune care a fost privilegiată. Progresele au fost foarte mari. La noi a trebuit reconstruit totul. N-a fost reparat. S-a mișcat foarte bine România.