Mihnea Ghilduș, 33 ani Designer de produs și de interior

Când ai plecat din ţară şi de ce?
Am ajuns în Germania după ce am terminat Facultatea de Arte din București, asta a fost în 2005. M-am dus poate cu așteptări mai mari, știind deja din 2003 că e foarte fain acolo și că am multe de învățat și poate că așteptările au fost puțin mai mari și devenisem puțin prea serios implicat în munca mea și nu mai găseam așa plăcerea de-a o face. Dar am avut așa un moment în care am zis hai să mă bucur pentru tot ce am învățat și învățasem atât de multe din tot felul de alte domenii și atunci m-am hotărât că e ok să fii deschis la ceva pentru care nu ești pregătit.

Ce fel de oameni ai întânit?
Am descoperit că e foarte importantă echipa. Fiecare își știe locul și știe ce are de făcut. Cred că pe toată lumea sperie întoarcerea. Nu cred că e cineva care să fi venit și să nu se fi izbit puțin de realitatea cotidiană din România.

De ce te-ai întors în România?
M-am întors din Germania în 2008, mi-am dat seama că pot să fac mult mai multe aici, în România. Singura șansă acolo era să fiu o rotiță într-un sistem și cred că mi-am dorit să pot să modelez cumva sistemul, mai degrabă decât să fiu doar o rotiță din el.

Care e secretul succesului?
În mintea mea, dacă chiar îmi doresc ca un lucru să se întâmple, voi persevera până o să reușesc să-l fac să se întâmple. De multe ori, perseverența asta trebuie să dureze chiar ani de zile. Proiectul pe care-l am acum e în mintea mea din 2009 și de-abia a început să se pornească în 2012, adică „dizainăr”, magazinul de design românesc. Am foarte multă încredere în ce se întâmplă cu oamenii sub 40 de ani. Au început să facă lucrurile pe care și eu le simt. Și asta-mi dă încredere că există o șansă.

Am impresia că cea mai mare problemă a acestei țări este faptul că așteptăm mereu să ni se dea ceva, să ni se întâmple din exterior și așa mai departe, și criticăm foarte mult statul, care merită criticat foarte mult, dar important e să facem. Dintr-un anumit punct de vedere, schimbările sunt foarte rapide. Cred că cele care țin de mediul privat și societatea civilă. Pe de altă parte, ceea ce se întâmplă în alte țări foarte rapid, cum ar fi să pavezi o stradă, să schimbi o bordură și așa mai departe, adică ceea ce ține de infrastructură și de stat în România se întâmplă foarte lent și în alte țări foarte rapid.

Ce sfat ai da tinerilor de astăzi pentru a reuşi în viaţă?
Trebuie să știi unde vrei să te duci, chiar dacă poate e un mic blur la început, pe parcurs se va focaliza din ce în ce mai bine ceea ce faci, dar trebuie să știi așa direcția cât de cât. Perseverență, curaj, viziune, echipă, sau mai bine zis comunitate, lucrul cu o comunitate de oameni, fie ea România, fie ea București, fie strada ta, fie comunitatea de designeri, sau de fotografi, ideea este să fie niște oameni cu care să poți lucra împreună și care să înțeleagă că împreună faceți ceva să se întâmple și fiecare să-și găsească rolul și obiectivul în ceea ce faceți împreună.