Matei Buță, 29 ani, Bucureşti Fotograf

Când ai plecat din ţară şi de ce?
După ce am absolvit un curs de maestru fotograf am aplicat la primul job de fotograf pe vas de croazieră pe care l-am găsit. Apoi m-au chemat în Zagreb la un interviu, m-am dus și a doua zi eram în avion cu bilet spre Florida. A fost o ocazie unică de a-mi face un fel de ucenicie pe care aici nu prea poți s-o faci. După primele două luni în această companie am fost mutat pe cel mai mare vas de croazieră din lume care tocmai se lansase la apă, care are o capacitate de 6000 de pasageri și 3000 de angajați. Acolo echipa foto avea 30 de oameni. Programul este extraordinar de riguros. Nu există să întârzii un minut.

Ce fel de oameni ai întâlnit?
Fiecare are un rol foarte bine definit și fiecare și-l îndeplinește cu exactitate, iar mașina funcționează. Altfel nu se poate. Este o mașinărie perfect unsă care funcționează. Și ăsta e un exercițiu extraordinar pe care l-am avut acolo.

Care este secretul succesului?
Munca în echipă, respectul față de coechipier și capacitatea de a te organiza. Senzația pe care am avut-o când m-am întors e că acolo într-o zi făceam ce nu fac aici într-o săptămână.

Te consideri un om împlinit?
Marele avantaj al pasiunii, mai ales când pasiunea e stilul tău de viață și mediul tău de activitate, este că te simți bine făcând lucrul ăsta și atunci nu mai ai nevoie de multe alte lucruri.

Ce sfat ai da tinerilor de astăzi pentru a reuşi în viaţă?
În primul rând, ieșiți în stradă. Viața e afară, nu e în casă pe calculator. Și când spun „ieșiți în stradă” nu mă refer la scandal. Ieșiți și trăiți. Mulți au un ego mult prea mare și mult prea nesănătos pentru binele lor. Din categoria „Băi, am terminat o facultate, uite cine sunt eu!”. Da, tu și alte milioane. Hai să coborâm un pic de pe armăsarul ăla alb, să ne dăm coiful jos și să ne dăm seama că suntem în mare parte la fel cu toții, că avem pasiuni care ne aduc mai aproape și chestii care ne despart, că avem un drum pe care trebuie să îl străbatem și că invariabil, oricât de extraordinari suntem noi, până la urmă tot murim și tot acolo ajungem și vin alții după noi, nu e nicio problemă.

De ce te-ai întors în România?
De întors o să mă întorc tot timpul în România pentru că aici am crescut, la mine la bunici e ca la Humulești. Țara e absolut extraordinară. După ce am avut ocazia să mă plimb prin foarte multe țări, mi-am dat seama că țara noastră e extraordinară și are un potențial imens. Ține doar de noi să-l exploatăm. Ne place să-i înjurăm pe cei la conducere pentru că într-adevăr ne pun bețe în roate. Și eu simt că îmi pun bețe în roate. Dar ei nu mă opresc să mă scol dimineața din pat.