Laurent Pfeffer, 34 ani Oenolog la Domeniul Catleya

De ce ai venit în România?
Eu am studiat viticultura, după aceea oenologie, și mi-a plăcut foarte mult. Am lucrat un an jumate în Franța și după aceea m-am mutat în România, adică destul de repede. În 2003 am găsit un stagiu în România la Tîrgu Bujor. Aveam un alt coleg din facultate și m-a întrebat dacă exista vreo oportunitate în România, dacă este o țară cu potențial viticol și i-am zis „Da, bineînțeles, este un mare potențial în România”. Și am bătut palma. După aceea a fost un timp de 6-7 luni de zile când eram un francez rătăcit în București, căutând niște terenuri în toată România. Asta este o oportunitate mare în România, că mai ales în agricultură e foarte mult de făcut. La început am stat într-o rulotă. Dar îmi plăcea. Nu vreau să spun că era greu pentru mine. Era rulota chiar în vie. Noi am plantat o vie, am renovat o cramă. Crama era veche, am recuperat o ruină, o clădire goală. Trebuia să fie conceput de la zero și pentru mine ca tânăr oenolog era super.

Care e secretul succesului?
Stilul meu este chiar să muncesc cu oamenii. Pentru ei, să lucreze un inginer francez cu ei zi de zi în vie, și să facă... Nu mă uitam la ei, asta a fost pentru ei o surpriză. Îmi place să fac cât mai mult, să fie cât mai bine făcut – asta depinde de mine, sper că se resimte în produsul finit că m-am chinuit să-l fac. Nu înseamnă neapărat că va fi un business care va merge, dar e sufletul meu în ce fac.

Ce sfat ai da tinerilor de astăzi pentru a reuşi în viaţă?
Trebuie să fii foarte pasionat. Și nu să aștepți după bani.

Ce fel de oameni ai întâlnit?
Am format o echipă și în cramă și în vie. Faptul că lucrează la noi a însemnat că n-au mai plecat în străinătate. Dacă nu eram noi, tinerii mergeau ori în București, Cluj, ori în străinătate. Mă bucur că au rămas în țară. În Franța, un sat cum este Corcova ar fi cu vie peste tot. Nevasta mea avea un job foarte interesant în Franța, la Bordeaux. Spunea „Vin dacă găsesc un job în România.” Am zis ok, hai să ne apucăm, și s-a apucat și a găsit foarte repede, din păcate pentru ea.

Te consideri un om împlinit?
Am făcut două fetițe în România. E ok. Ne descurcăm. Singura chestie care e un pic mai complicată este distanța. Ea a rămas să lucreze la București, că e mai ușor, eu sunt mai mult la Corcova, deci facem naveta. Așteptăm autostrada. La anul o să încerc să am cetățenie.