Cosmin Catană, 34 de ani Voluntar

Dacă nu aveam libertatea de a ieși, poate că nu aș fi văzut că în Spania, Italia, Franța, Anglia, Portugalia, nu umblă câinii cu covrigi în coadă, dar am avut ocazia să călătoresc în 34 de țări pe patru continente și niciodată nu am vrut să rămân de tot în altă parte. Întotdeauna am vrut să mă întorc acasă.

De ce te-ai întors în România?
De ce să construiesc în altă parte când nevoia este aici la noi? Cine să muncească dacă toți plecăm? „Ce e maică voluntariatul acesta?” - Mergi și faci lucruri pentru alți oameni. „Te plătește bine?” – Păi nu mă plătește nimeni mamaie, că e voluntariat. „Cum adică mamaie, voluntariatul acesta este muncă degeaba, așa?”. Păi nu e muncă degeaba.

Lucrurile care se întâmplă în activitățile de voluntariat, pe lângă satisfacția imediată pe care ți-o dau, te și ajută să crești. Uitându-mă eu la mine, din 1997 făcând voluntariat, fiecare experiență m-a învățat câte ceva. Nu am învățat eu, m-a învățat experiența respectivă pe mine. Te întâlnești cu situații cu care, dacă stai în fund la televizor, n-o să te întâlnești niciodată.

Cu activități de voluntariat se pot construi poduri, se pot planta copaci acolo unde s-au ras pădurile, se pot sprijini bătrâni, se pot sprijini copii în activitățile de după școală și dacă voluntariatul este făcut de tineri care sunt la vârsta liceului și merg să-i ajute pe cei mai mici, rezultatele sunt uimitoare pentru că se încheagă comunitatea. Și de acolo, comunitatea în sine, începe să își dezvolte un sentiment de identitate, chestie care la noi cam lipsește – sentimentul de identitate comunitară.

În 2012 mi-am reconsiderat un pic opțiunile și două luni mai târziu mi-am dat demisia de la locul de muncă, începând să lucrez în același timp cu un grup de tineri din satul străbunicilor mei, din Izvoarele, din Prahova. Nu prea se întâmplau lucruri acolo și mi-au zis „da, vrem să facem, hai să facem mai departe”. Voluntarul vine, în general, și oferă timp și resurse și energie și cunoștințe. El ce primește înapoi? Nu primește bani, nici nu așteaptă bani, dar tu ca organizator al activităților de voluntariat ai o responsabilitate pentru el și asta am încercat să dau mai departe.

Ce învață voluntarul cât este la noi, în afară de a bate un cui? Am lucrat foarte mult cu voluntari internaționali, aveam în jur de 1500-2000 de voluntari internaționali în fiecare an și încă 1000, 1000 și ceva de voluntari naționali. Că programul de voluntariat era de vreo 3000 și ceva de voluntari în fiecare an.

Ce sfat ai da tinerilor de astăzi pentru a reuşi în viaţă?
În filmul vieții tale tu ești actorul principal și deciziile sunt toate ale tale. Responsabilitatea pe decizii este la fel, toată a ta.

Care este secretul succesului?
Cea mai importantă chestie care m-a adus pe mine acum în pielea mea: am fost dispus să îmi asum riscuri. Unele s-au adeverit, au ieșit și au fost probleme, dar nu există probleme peste care să nu poți trece.

Te consideri un om împlinit?
Mă simt bine cu mine. Îmi place foarte mult ce fac. Eu nu lucrez pentru bani, eu lucrez pentru tot ce este în afară de bani. Nu mă motivează. Am făcut ce mi-a plăcut, n-am făcut ce am avut chef însă, am făcut ce am vrut. Diferența dintre a avea chef și a vrea înseamnă să fii dispus să muncești, să fii dispus să faci niște sacrificii și atunci când ai ceva de făcut, o faci! Dacă este doar chef, se termină la prima cafea și la prima țigară.