Claudiu Fuiorea, 39 ani, Bucureşti Economist

Când ai plecat din ţară şi de ce?
Numele meu este Claudiu Fuiorea, am 39 de ani și sunt economist. S-a ivit ocazia, pentru că oportunitatea a existat, ca o companie străină cumpărase cu câțiva ani în urmă una din fabricile din Brașov. Pe urmă, cu aceeași firmă m-am mutat de la Brașov la București, asta era în 2000.

Când am plecat din România, am plecat pentru 2-3 ani. Nu m-am gândit niciodată că o să fie 10 ani. Este o istorie în care am muncit 17 ani jumătate într-o singură organizație, cu toate că în acești 17 ani jumătate am schimbat o grămadă de locații. Am început la Brașov, pe urmă am ajuns la București, după cum am vorbit mai devreme, 5 ani în Viena, 5 ani în Serbia și din nou la București.

Ce fel de oameni ai întâlnit?
În Belgrad ne așteptam la un mediu mult mai cald. Și într-adevăr oamenii interacționează un pic mai activ unii cu alții, comparativ cu ce am văzut la Viena. Iar Viena, ca și oraș, ca și business, din punctul meu de vedere este un cerc suficient de bine închis. Ei se ajută între ei și se vede asta. Acolo contează cine pe cine cunoaște și am văzut și CV-uri în care lumea scria cine e tata și cine e mama, ce face tata și ce face mama.

Ce am învățat? Am învățat rigurozitate, am învățat că atunci când promiți, te ții de promisiune, am învățat importanța timpului, puterea lucrului făcut temeinic, unde îți pui sufletul. Am învățat să nu închidem uși, am învățat să nu ardem poduri.

După Belgrad, se punea în discuție ca următor pas să ne îndreptăm spre Dubai. Noi am zis că următorul pas ar fi să ne îndreptăm un pic acasă. Și asta a fost în 2013. Tranziția aceasta a fost deja mult mai ușoară pentru că între timp Bucureștiul a schimbat ecartul pe care îl avea față de Belgrad. România e înainte de Serbia.

De ce te-ai întors în România?
Ne-am întors pentru copii, să prindă un pic de rădăcini, să aibă un loc. Prin 2012, Marc, cel mic, a venit de la școală și în engleză îmi zicea "I don't get it. I'm born in Viena, so that's in Austria. We're living in Belgrad, so that's in Serbia. And you're telling me that we're romanians... how does that work?". Și asta ne-a pus un pic pe gânduri.

Ce sfat ai da tinerilor de astăzi pentru a reuşi în viaţă?
Le recomand orice fel de interacțiune cu exteriorul. De ce? Pentru că pe noi ne-a făcut mai toleranți, mult mai deschiși, pregătiți să spargem stereotipurile.

Care e secretul succesului?
Am avut un gram de noroc să fiu unde era nevoie, la momentul la care a fost nevoie. Probabil că ce car eu în rucsac m-a ajutat și mi-a folosit și până atunci și de atunci încolo. Restul cred că a ținut de cum am reușit să gestionez ceea ce se aștepta de la mine cu ceea ce am putut eu să dau.