Andrei Ciubotaru, 37 de ani, Bucureşti Artist vizual

Când ai plecat din ţară şi de ce?
Mulți acum râd de mine că n-am făcut armata. Și eu le spun „Ba da, am făcut armata timp de trei ani. În Alaska”. Am plecat în 1994, la vârsta de 17 ani și m-am întors în 1997. Aveam 20. Acolo am studiat pictură și gravură, după care am continuat aici universitatea, în București. Și a fost o experiență incredibilă – o experiență de viață, așa aș numi-o. Pe care aici n-aș fi avut cum s-o capăt. „Și cum, ai fost în America și te-ai întors? Ești nebun? Da’ ce-ai făcut?...”. (râde) Stați puțin, că nu știți ce-i acolo...

De ce te-ai întors în România?
Aici puteam să mă desfășor mult mai bine profesional, și contactul cultural într-adevăr a fost unul foarte bun, ceea ce înseamnă familie și prieteni. Eu am crezut și cred în continuare în această colaborare umană. Și-atunci, cel mai important mobil pentru întoarcerea mea a fost această tradiție să-i spunem, sau loc care m-a chemat înapoi.

Ce fel de oameni ai întâlnit?
Când americanul spune o vorbă, o respectă. Adică nu sunt întoarceri din-astea, suceli. Adică trebuie să existe acest grad de încredere, pe care ceilalți ți-l dau și trebuie să-l oferi și tu la rândul tău.

Ce sfat ai da tinerilor de astăzi pentru a reuşi în viaţă?
Trebuie să meargă să vadă ce se întâmplă prin lume. Să adune informații și să se întoarcă după aceea înapoi și să le folosească aici. Văd printre studenți această stare de blazare, cred că ăsta e cuvântul cel mai potrivit, care nu se justifică absolut deloc. La vârsta asta, 18-19-20 de ani trebuie să ai niște planuri incredibile, care să fie hrănite de un entuziasm firesc pentru vârsta respectivă. Nu contează cât la sută realizezi într-un final. Prietenia trebuie să fie o prioritate. În momentul în care tu hotărăști că este o prioritate, sigur îi găsești loc, în tot programul ăsta dement pe care cu toții îl avem. Dar aceste întâlniri trebuie să fie ritmice. Aici intervine partea practică americană, dacă vreți, a experienței mele care spune „Trebuie să ne organizăm puțin”. Adică fiecare trebuie să facă o schimbare. Apare iar vorba aia prea mult folosită „Cu o floare nu faci primăvară”. Aiurea. Din moment ce a apărut o floare, chiar dacă te gândești la varianta naturală, înseamnă că e posibil să mai apară încă una. Sunt anumite tipuri în societate care trebuie evitate. Mai ales că noi acum suntem în schimbare. De exemplu, această idee de a merge la facultate. „Copilul meu trebuie să meargă la facultate.” Nu neapărat. Dacă el e foarte bun pe zona de business, știe să facă o afacere, păi lasă-l s-o facă. Lasă-l să se dezvolte.

Care este secretul succesului?
Am încercat de pildă să mă depășesc pe mine de fiecare dată, să nu mă repet, să-mi exprim gândurile în alt fel, vorbele să le spun altfel, pentru că ceilalți observă lucrurile astea și sunt motivați. Eu sunt foarte motivat când văd o expoziție bună a unui coleg de-al meu.