Alexis Cochino, 40 ani Medic pediatru și imunolog

Eu sunt din Brașov, am făcut liceul la Andrei Șaguna. Cred că erau două mari curente: curentul ASE și curentul Medicină. Am fost oarecum împins spre Medicină și după ce am ajuns s-o fac am constatat că îmi și place foarte mult să ajut oamenii. Am făcut facultatea la Târgu Mureș.

Când ai plecat din ţară şi de ce?
Prima mea ieșire din țară a fost relativ târziu, adică la 5 ani după ce am terminat facultatea, când am fost și am lucrat aproape jumătate de an în Franța. Am fost și în Franța și în Anglia și m-am simțit excelent profesional în Anglia. Acolo nu exista ca medic să ai salonul tău sau pacientul tău, nu exista așa ceva. Era echipa și pacienții. Echipa se dădea peste cap toată, de la portar până la profesor și directorul spitalului, ca să ajute pacientul.

De ce te-ai întors în România?
Cred că toți cei care am fost plecați ne-am gândit dacă să rămânem sau nu. Și, dacă e să vorbim de Anglia, după criteriile mele, e paradisul profesional. Doar că nu e țara mea. E o țară foarte bună dacă vrei să muncești și să și câștigi. Dacă vrei să trăiești, după criteriile mele, nu aceea este țara. Și, în plus, efortul pe care eu pot și vreau să-l depun pentru profesia mea aduce mult mai multe rezultate bune pentru copii aici decât acolo. Nimeni și cu atât mai puțin șeful nu încercau să se impună. E foarte important cine te crește în meserie și ce fel de exemple vezi. Dacă tu ai crescut într-un sistem unde ți s-a spus întruna facem așa pentru că așa spun eu, pentru că eu sunt șeful, ăsta e reflexul care se creează, o să taci din gură și o să faci cum a spus șeful, până când o să ajungi tu șef, după care tu o să dictezi ce se va face fiindcă așa ai învățat, că așa trebuie.

Te consideri un om împlinit?
Îmi place foarte mult ceea ce fac, foarte mult. Mă bucur că sunt aici, și nu acolo, pentru că pot să fac mult mai multe lucruri bune pentru copii, care, da, ok, mai sunt și din neamul meu pe deasupra, dar sunt niște copii. Acolo sunt cu zecile care să-i ajute, aici în țară nu suntem 10 toți. Am mult încă de mers în sus, muntele în fața mea e încă înalt și e și asta o bucurie.

Ce sfat ai da tinerilor de astăzi pentru a reuşi în viaţă?
Poți să faci bine în absolut toate domeniile. Dacă-ți place, poți s-o faci bine. Și dacă ieși, și te duci, și vezi că aia este normalitatea, când te întorci ai șanse mai mari să tinzi spre așa ceva. Cred că începem, departe de a fi terminat, să învățăm că noi suntem cei care trebuie să facem lucrurile. E vorba aia a noastră, să ni se dea, să ni se facă. Nu e nimeni acolo nici să-ți dea, nici să facă pentru tine. Trebuie să faci tu. Și dacă vrei să schimbi ceva în bine, tu trebuie să tragi de tine în primul rând, dacă poți și de alții, dar nu cu forța, ci să dai un exemplu, să-i faci să te urmeze. Cred că începem să învățăm chestia asta.