Alex Trăilă Consultant în cinematografie și audiovizual

Fiind cumva pasionat de fotografie, am zis „ok... unde aș putea eu să învăț fotografie? La facultatea de film – la imagine de film. Nu prea înțelegeam eu exact ce o să se întâmple acolo, dacă vreau să o fac până la capăt, dar știam sigur că după doi ani de zile puteam să renunț și să îmi iau un certificat de fotograf. De plăcut, mi-a plăcut facultatea, mi-ar fi plăcut să învăț mai mult.

Când eram în facultate și căutam să fiu asistent de cameră mi s-a dat să car un trepied la o filmare și să mai schimb niște obiective. Studiourile și casele de rental „păi, dar ce experiență are? Păi n-are nicio experiență că e student. Păi da nu...”. Profesori poate sunt mulți, dar mentori… mnu.

Când ai plecat din ţară şi de ce?
Și am început să aplic pe partea asta de workshop-uri, neavând niciun leu, ele costau: drum, cazare, fee-ul, și găseam câte un job mic, mai făceam o nuntă, mai filmam câte un politician de mâna a paișpea, și cum câștigam ceva, plăteam. Nu există o școală de producție la noi. Știu că există un Master de producție la UNATC, nu știu exact ce se întâmplă acolo, nu am fost și producători, în momentul de față la noi, care sunt activi, care au succes, au învățat tot trecând prin tot felul de programe de acestea de formare.

Prima experiență când m-am dus a fost un curs pe Creative producing și a fost fascinant, mi-a plăcut foarte mult, mi-am dorit foarte mult să mă implic mai mult, să învăț cât mai mult, în zona asta. Cinci ani de zile am stat în afara țării, într-o valiză. Trei ani jumătate cred că i-am locuit în Sarajevo, am locuit în Polonia, un an jumătate. În Sarajevo m-am dus în urma unui workshop pe care l-am făcut la Universitatea de la Berlin. În Sarajevo e un alt mediu, sunt persoane foarte tinere implicate.

Care este secretul succesului?
N-aș spune că mi-am creat oportunități, dar am fost deschis la orice lucru care se întâmpla în jurul meu, încercam să cunosc oameni și să ma duc în locuri când n-am nevoie de ele. Dacă cineva mi-ar fi spus că eu peste un an voi fi consilier în Ministerul Culturii, aș fi zâmbit, dacă nu, aș fi râs în hohote.

Ce sfat ai da tinerilor de astăzi pentru a reuşi în viaţă?
Să vadă filme, să citească cărți și să cunoască oameni. Una fără alta nu funcționează.

De ce te-ai întors în România?
M-am întors anul trecut, cei de la TIF au venit și mi-au zis „noi am vrea să facem ceva mai mult legat de industrie și dedicat tinerilor și dezvoltării de proiecte” și am zis da. Și așa am început să vin mai mult în România, adică să fac un dute-vino în România. În continuare lucrez pentru afară, în continuare lucrez pentru Sarajevo, în continuare lucrez pentru Trieste, am făcut asta și cât am fost consilier în Minister, am făcut asta, n-am renunțat la lucrul acesta și nu o să renunț decât dacă... nu știu exact, dar trebuie să fie un anumit context ca să trebuiască să renunț la acele proiecte. Cinematografia la noi este un domeniu animat de foarte multă individualitate